După cum îmi zicea Stromerski, încep să simt ceva în urină... Să zicem vântul schimbării şi nu mă refer la schimbări personale, din acelea ce mă interesează numai pe mine.

Vânt, urină... o să se lase cu înjurături.

Privesc în sus şi întrevăd speranţa. Văd lumină, acolo sus...
Dar e de cocoţat până la lumină.
O să fie de cocoţat şi de călcat peste morminte şi peste inimă. Probabil o să calc cu atât mai apăsat.

Nu face sens ce zic, nu?
SHTF. Sau, cel puţin este pe cale să.

Nu, nu port tichie de staniol dar aspectul situaţiei cunoscute ca SHTF se conturează din ce în ce mai evident.